mehénghi (mehenghiuri), s. n. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s. f. (fățarnică). Vezi definitia »

curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja. – Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt. Vezi definitia »

DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »

riníchi (riníchi), s. m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi. Vezi definitia »

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva). Vezi definitia »