DIADÉM s. n. v. diademă. Vezi definitia »

MONÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. (< fr. monème) Vezi definitia »

ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème. Vezi definitia »

mehlém (mehlémuri), s. n. – 1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”. Vezi definitia »

MIXEDÉM s.n. (Med.) Edem gălbui al pielii, provenit din absența hormonilor tiroidieni și având ca urmare scăderea funcțiilor organismului. [< fr. myxoedème, cf. gr. myxa – mucozitate, oidema – umflătură]. Vezi definitia »