șuc¹, șúcuri, s.n. 1. (înv.; reg.) unitate de măsură a lungimii, egală cu a șasea parte dintr-un stânjen; picior. 2. (reg.; în forma: șuh) compas folosit în zidărie. 3. (reg.; în forma: șuh) papuc. 4. (reg.) întăritură care se face la malul unui râu, pentru a nu se surpa din cauza apei. 5. (reg.) măsură de lungime folosită de țesătoare. 6. (reg.) măsură de lungime de aproximativ 15-16 cm. 7. (reg.) măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare. Vezi definitia »

puiúc, puiúci, s.m. și puiúcuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mic, puișor. 2. (s.m.) puișor de găină. 3. (s.m.) bob de fasole. 4. (s.m.)iubit, iubițel. 5. (s.n.) sertăraș, sertărel. Vezi definitia »

ȚĂPÚC, țăpuci, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui țap (1). – Țap + suf. -uc. Vezi definitia »

BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Turcism înv.) Steag tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă de cal fixată de o prăjină. – Tc. buçuk. Vezi definitia »

HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc]. Vezi definitia »