FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală. Vezi definitia »

PÚLPĂ s. f. 1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ◊ fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală. 5. medicament de consistență moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe) Vezi definitia »

plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken. Vezi definitia »

BÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte) Vezi definitia »

STEATOLÍZĂ s. f. proces de dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. (< fr. stéatolyse) Vezi definitia »