ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv). Vezi definitia »

BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »

NATÚR adj. inv. care păstrează însușirile naturale, caracteristicile primordiale; natural, nefalsificat. (< germ. natur) Vezi definitia »

MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo. Vezi definitia »

BONJÚR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour]. Vezi definitia »