REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia]. Vezi definitia »

potcovíță, potcovíțe, s.f. (reg.) șină de fier sau de fier laminat din care se fac potcoave sau cercuri la butucii roților de car. Vezi definitia »

făscioáră, făscioáre, s.f. (înv.) fasciculă, fâșioară (dintr-o carte). Vezi definitia »

PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine]. Vezi definitia »

FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu). Vezi definitia »