BĂRĂNESCU, Gheorghe (1919-2001, n. Odobești), inginer electromecanic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Cercetări în domeniul mașinilor termice. Vezi definitia »

CERNĂTESCU, Radu (1894-1958, n. Huși), chimist român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași. Lucrări în domeniul chimiei fizice, anorganice, analitice și biochimiei. Autor a numeroase metode analitice de dozare a unor elemente chimice. Vastă activitate de cercetare în domeniul chimiei combinațiilor complexe. Vezi definitia »

BREȚCU 1. M-ții ~, masiv muntos în Carpații de Curbură, limitat de depr. Tîrgu Secuiesc la V și de obirșiile rîurilor Bîsca Mare și Oituz la E. Constituiți predominant din depozitele de fliș grezos și în mai mică măsură din șisturi argiloase și gresii. Alt. max.: 1.503 m (vf. Mușat). Nod hidrografic (de aici izv. numeroase pîrîuri: Brețcu, Orbat, Covasna, Zagon etc.). 2. Com. în jud. Covasna; 4.049 loc. (1991). Cherestea; mat. de constr. (cărămidă). Stație de c. f. Așezare civilă și castru roman de piatră (sec. 2). Biserică (sec. 18). Vezi definitia »

CAPSALI-DUMITRESCU, Floria (1900-1982, n. Bitolia, Macedonia), dansatoare și coregrafă română. A contribuit la dezvoltarea baletului românesc prin promovarea dansului de caracter de inspirație folclorică. Vezi definitia »

ABRAMESCU, Nicolae (1884-1947, n. Tîrgoviște). matematician român. Prof. univ. la Cluj. Lucrări de analiză matematică și geometrie. Vezi definitia »