BASE-BALL BÉIZ-BOL/ s. n. joc sportiv (la americani) între două echipe a câte 9 jucători, asemănător cu oina. (< engl. base-ball) Vezi definitia »

(all-? ortogr.! tavi) proces de descompunere chimică intensă (îndeosebi prin hidroliză) care se desfăsoară în climatul ecuatorial; este caracteriyat prin înlăturarea bazelor si silicei si formarea în situ a oxizilor de fier si aluminiu; dă în final scoarsă de alterare groasă de tip allite, laterite. Sinonime: lateritizare, feralitizare, latosolizare (dupa âï��ï��M. Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geografie Fizică, Editura Corint, Bucurestiâï��ï��). Vezi definitia »

BELL, Alexander Graham (1847-1922), inventator și om de știință american de origine scoțiană. Prof. univ. la Boston. Cercetările sale privind fiziologia auzului l-au dus la inventarea telefonului (1876). Vezi definitia »

NULL Vezi definitia »

BASE-BALL s.n. Joc național cu mingea din America de Nord, care se practică între două echipe a câte nouă jucători pe un teren cu patru platforme de cauciuc alb la colțuri, în care jucătorii sunt feriți de lovituri. [Pron. béisbol și béisbal. / < engl. base-ball]. Vezi definitia »