HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). – Din lat. ficus. Vezi definitia »

BOETHIUS, Anicius Manlius Severinus (480-524), om de stat și filozof roman. Influențat de Platon, Aristotel și stoici, ale căror idei a încercat să le îmbine cu principiile creștinismului („Mîngîierile filozofiei”). În tratatul „De institutione musica” a transmis evului mediu cunoștințele muzicale ale antichității. V. pătratul logic. Vezi definitia »

glómus s.n. (anat.) Mică anastomoză între venă și arteră. (< fr., lat. glomus) Vezi definitia »

ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune]. Vezi definitia »