Definita cuvantului disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disjunctiv
CONVECTÍV, -Ă adj. referitor la convecție; prin convecție. (< germ. konvektiv) Vezi definitia »
SEDATÍV adj., s. n. (medicament) calmant. (< fr. sédatif) Vezi definitia »
EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo]. Vezi definitia »
abstractív -ă adj. format prin abstracție. (< fr. abstractif) Vezi definitia »
HORTATÍV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus. Vezi definitia »