RECUNOÁȘTERE s. f. acțiunea de a (se) recunoaște. ◊ (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște) Vezi definitia »

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina. Vezi definitia »

ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca. Vezi definitia »

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto¹- + mișcare. Vezi definitia »

REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda. Vezi definitia »