BĂNICIOR, băniciori, s.m. (Reg. din Gorj) Măsură de capacitate pentru cereale echivalentă cu o Vezi definitia »

doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. Vezi definitia »

TRASÓR I. s. n. 1. ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor (I). ◊ (poligr.) lamă neascuțită de oțel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. ♦ ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur) Vezi definitia »

IDENTIFICATÓR I. S.m. (Inform.) Simbol destinat a identifica un corp de date. II. S.n. (Mar.) Aparat pentru identificarea aștrilor. (cf. fr. identificateur) Vezi definitia »

IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor. Vezi definitia »