itineráriu (= itinerar) s. n. (pl. itinerarii) Vezi definitia »

oturaclíu, -íe, oturaclíi, adj. (înv.) stabil, statornicit. Vezi definitia »

poncíu, -íe, adj. (înv.) foarte înclinat; abrupt. Vezi definitia »

PROMISÓRIU, -IE adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. [Pron. -riu. / cf. fr. promissoire]. Vezi definitia »

NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio]. Vezi definitia »