SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure]. Vezi definitia »

MOÍRĂ, Moire, s. f. pr. Personificare a destinului în mitologia greacă. În epocile homerice, Moira apare fie ca o forță impersonală, fie ca o divinitate implacabilă în fața căreia chiar și Zeus trebuie să se plece. La Hesiod, apar trei Moire: Clotho, care toarce firul vieții muritorilor, Lachesis, care îi determină lungimea, și Atropos care taie acest fir. La romani, corespunzătoare Moirelor sunt Parcele. [din Dicționar Enciclopedic Român, Ed. Politică 1965, vol. III] Vezi definitia »

BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbácă s. m.] – Ngr. babakas. Vezi definitia »

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Săgeată + suf. -ică. Vezi definitia »

DRÚZĂ s. f. geodă (1). (< fr. druse) Vezi definitia »