AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer¹; aerovehicul. [Pr.: a-e-] – Din aero- + navă (după fr. aéronef). Vezi definitia »

TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C₅H₆N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF] Vezi definitia »

cúrcă (cúrci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic. Vezi definitia »

bețivă, bețive s. f. (tox.) bucățică de hârtie pe care se impregnează doze de LSD-25 în vederea consumului. Vezi definitia »

sărbúșcă, sărbúște, s.f. s.f. (reg.) 1. mâncare preparată din zer, lapte prins sau lapte dulce fiert cu mălai sau făină, brânză de vaci sau dovlecei. 2. ciorbă preparată din zarzavat la care se adaugă zer de la brănza de vaci și puțină făină de porumb. Vezi definitia »