BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz]. Vezi definitia »

ZBROÁTEC, zbroátece, s. n. (Trans. de N.) Boală a oilor. (din broatec [< brotac]; cf. s- expresiv + brotac) Vezi definitia »

CHIOSTÉC², chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. Vezi definitia »

a înghiți în sec expr. a dori / a pofti ceva ce are altcineva sau ce nu poate fi obținut ușor. Vezi definitia »

AVANBÉC s.n. Partea dinspre amonte a unei pile de pod. [Var. avantbec s.n. / < fr. avant-bec]. Vezi definitia »