țvec, țvécuri, s.n. (reg.) cui (în cizmărie). Vezi definitia »

AVANBÉC s. n. v. avantbec. Vezi definitia »

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz]. Vezi definitia »

DEMISÉC adj. inv. (despre vinuri) cu gust intermediar între dulce și sec. (< fr. demi-sec) Vezi definitia »

cuculbéc, cuculbéci, s.m. (reg.) melc, cubelc. Vezi definitia »