BERBELEÁCUL s. n. art. (În expr.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. Vezi definitia »

FUNÍCUL s.n. 1. Nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ♦ Formație anatomică cu aspect de cordon. 2. (Bot.) Fir care leagă sămânța de pericarp și o nutrește în tinerețe. [< fr. funicule, cf. lat. funiculus – cordiță]. Vezi definitia »

a da dosul expr. v. a da dos la față. Vezi definitia »

CARUNCUL, -Ă (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucată de carne”) s. f. și n. 1. S. f. Excrescență cărnoasă, mai ales la semințe, neprotejată de învelișuri. 2. S. n. Formațiune anatomică de forma unei mici excrescențe sau emunențe cărnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminență cornoasă (sau cărnoasă), uneori colorată (roșie, neagră), care ornamentează capul, gîtul sau baza ciocului unor păsări (cazuar, curcan, cocoș, lebădă, porumbel ș.a.). Vezi definitia »

serviciul urbanism Vezi definitia »