MASTOÍDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde. Vezi definitia »

CENTÉZIMĂ s.f. (Fin.) Dobândă de unu la sută pe lună. [< fr. centésime]. Vezi definitia »

HIPNOANALÍZĂ s. f. metodă psihoterapeutică în care se asociază hipnoza cu tehnica psihanalizei. (< fr. hypno-analyse) Vezi definitia »

pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

ZĂPÓDINĂ s. f. (Olt.) Zăpodie. (din sb. zapodina) Vezi definitia »