FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Dulap de construcție specială echipat cu un agregat frigorigen, care menține o temperatură scăzută produsă cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire. Vezi definitia »

CANȚONIÉR s.n. (Lit.) Culegere de poezii lirice ale unuia sau mai multor autori. ♦ Culegere de canțone sau canțonete. [Pron. -ni-er. / < it. canzoniere]. Vezi definitia »

LÍBER s.n. Strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarța unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarță de arbori]. Vezi definitia »

méșter (méșteri), s. m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s. f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s. f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s. f. (meserie, disciplină); meșteriță, s. f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s. n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s. m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit). Vezi definitia »

AMIANTIFÉR, -Ă adj. care conține amiantă. (< fr. amiantifère) Vezi definitia »