AMIEL, Henri-Frédéric (1821-1881), scriitor elvețian de limbă franceză. Analist meticulos și subtil al vieții interioare („Fragmente dintr-un jurnal intim”). Vezi definitia »

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet. Vezi definitia »

măcél (măcéluri), s. n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pușcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi și nu este popular. După Tiktin și Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menține datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s. m. (casap), din lat. macĕllarius (Pușcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipsește în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s. f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s. f. (magazin de carne). Vezi definitia »

VIȘINÉL, vișinei, s. m. 1. Diminutiv al lui vișin. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe și cu fructe mici, sferice, roșii-purpurii, foarte acre; vișin sălbatic (Prunus fructicosa). – Vișin + suf. -el. Vezi definitia »

DEFÉL adv. Deloc, nicidecum. – De⁴ + fel. Vezi definitia »