PONTÍF, pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife. Vezi definitia »

ȘERÍF², șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din engl. sheriff. Vezi definitia »

DISTRIGLÍF s.n. Spațiu care separă două triglife unul de altul. [Var. distriglifă s.f., ditriglif s.n. / < fr. distriglyphe]. Vezi definitia »

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif. Vezi definitia »

ARITMOGRÍF s. n. joc de cuvinte încrucișate constând din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din același domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical. (< germ. Arithmogriph) Vezi definitia »