crâmf s.n. (reg.) bucată mare de pâine; cârfan, călcâi, strujen. Vezi definitia »

zaímf (rar) s. n., pl. zaímfuri Vezi definitia »

damf (-fúri), s. n. – 1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225). Vezi definitia »

TRIÚMF s. n. 1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. victorie, biruință (în război). 3. (fig.) succes moral, reușită, izbândă. (< lat. triumphare, fr. triumphe) Vezi definitia »

DAMF s.n. Abur. ♦ (Fam.) Miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. [< germ. Dampf]. Vezi definitia »