răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. Vezi definitia »

várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati. Vezi definitia »

sprehúi², -ie, adj. (reg.) nebunatic; ușuratic, dezordonat. Vezi definitia »

păluí², păluiésc, vb. IV (reg.; despre o tranzacție, o învoială) a încheia. Vezi definitia »