RĂSÚFLU, răsufluri, s. n. (Și fig.) Răsuflare. ♦ (Înv.) Timp de odihnă; scurt repaus, răgaz. – Din răsufla (derivat regresiv). Vezi definitia »

júglu s.n. (înv.) pădure acoperită cu trestii de bambus. Vezi definitia »

ANTETÍTLU s.n. Datele înscrise înaintea titlului unei cărți, cuprinzând denumirea instituției care s-a ocupat de întocmirea ei. [< ante- + titlu, după fr. avant-titre]. Vezi definitia »

scióblu s.n. (reg.) putinei. Vezi definitia »

SUBTÍTLU s.n. 1. Al doilea titlu (de obicei mai lung), care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (Cinem.) Textul imprimat pe peliculă în partea inferioară, cuprinzând traducerea dialogurilor din versiunea originală. [< sub- + titlu, după fr. sous-titre]. Vezi definitia »