VOPSITORÍE, (2), vopsitorii, s. f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie. Vezi definitia »

BACTERIOCECIDÍE s.f. (Biol.) Creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acțiunii unor bacterii. [Gen. -iei. / < fr. bactériocécidie]. Vezi definitia »

ABLACTÁȚIE s.f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation. Vezi definitia »

METACROMAZÍE s.f. Însușirea de a se colora diferit față de colorantul utilizat sau față de țesuturile din jur; metacromatism. [Gen. -iei. / < fr. métachromasie]. Vezi definitia »

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis]. Vezi definitia »