VILBROCHÉN s.n. (Tehn.) Ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vilebrequin]. Vezi definitia »

BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.). Vezi definitia »

EXOGÉN, -Ă adj. 1. (med.) format, dezvoltat la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (despre factori geologici) care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. (< fr. exogène) Vezi definitia »

CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène]. Vezi definitia »

HEPATOGÉN, -Ă adj. de origine hepatică, generat de ficat. (< fr. hépatogène) Vezi definitia »