Definita cuvantului biogen
BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu biogen
FOSGÉN s. n. Compus chimic sub formă de gaz incolor, ușor lichefiabil, cu miros sufocant, puternic iritant al ochilor, foarte otrăvitor, întrebuințat în industria coloranților, medicamentelor etc. și ca gaz de luptă. – Din fr. phosgène. Vezi definitia »
BUNSEN [búnzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist și fizician german. Prof. univ. la Marburg și Heidelberg. Studii privind derivații organoarsenici. Împreună cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul căreia a caracterizat și a izolat rubidiul și cesiul. A obținut magneziul și cromul în stare metalică prin electroliza clorurilor lor și a inventat becul cu gaz și calorimetrul care-i poartă numele. Vezi definitia »
DESÉN, desene, s. n. l. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) prin desen (1), în scopul fabricării lor. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei cusături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] – Din fr. dessin. Vezi definitia »
ISTERIGÉN, -Ă adj. care produce isterie, isterism. (< fr. hystérigène) Vezi definitia »
NITROGÉN s. m. azot. (< fr. nitrogène) Vezi definitia »