POTÁSIU s. n. metal alcalin alb-argintiu, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. (< fr. potassium) Vezi definitia »

cearcagíu (cearcagíi), s. m. – (Înv.) Soldat din avangardă. Tc. çarkaci. Cuvînt rar (sec. XVIII). Vezi definitia »

BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija. Vezi definitia »

AMFÍBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze, cât și să amerizeze. ◊ (și s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. (< fr. amphibie) Vezi definitia »

chinargíu, chinargíi, s.m. (înv.) pescar. Vezi definitia »