ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Fr. adversatif (lat. lit. adversativus). Vezi definitia »

DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresiune (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif. Vezi definitia »

CONFIRMATÍV, -Ă adj. Care confirmă, întărește, adeverește. [Cf. fr. confirmatif]. Vezi definitia »

STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). – Din germ. Stativ, fr. statif. Vezi definitia »

scăzătív adj. n. (înv.; despre verbe) defectiv. Vezi definitia »