RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »

PERIBRONȘÍTĂ, peribronșite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. – Din fr. péribronchite. Vezi definitia »

POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”. Vezi definitia »

gagicăreală, s. f. inconstanță într-o relație; flirt (cu cineva). Vezi definitia »

ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă. Vezi definitia »