NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ) Vezi definitia »

JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila. Vezi definitia »

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif) Vezi definitia »

CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra lumii din afara corpului. [< fr. extéroceptif]. Vezi definitia »