MÍNUS, (l, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus. Vezi definitia »

NEEXPÚS adj. v. DOS (3). Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. [DEX '98] Vezi definitia »

VELICORÚS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus. – Din rus. velikorus. Vezi definitia »

TÓFUS s.n. (Med.) Nodul format din depozite de urați care apar pe articulații și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. [< fr. tophus, cf. gr. tophos – tuf]. Vezi definitia »

HOMÚNCULUS s.m. 1. Mic om artificial pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic ca statură. 2. Fetus uman. [< fr. homuncule, lat. homunculus]. Vezi definitia »