STÁNIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum) Vezi definitia »

GADOLÍNIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -niu. / < fr. gadolinium]. Vezi definitia »

CIRCULATÓRIU, -IE, adj. v. circulator. Vezi definitia »

giúrgiu s.n. (reg.) (în expr.) cu părul făcut giurgiu = cu părul zbârlit. Vezi definitia »

MERITÓRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire. Vezi definitia »