praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea. Vezi definitia »

văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă Vezi definitia »

OCHELÁRI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să vadă lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane mărginite, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. – Din ochi¹ (după lat. ocularis). Vezi definitia »

nicăiéri adv. – În nici o parte, niciunde. – Var. (înv.) necăire(a), nicăi(u)re(a). Mr. necal’urea, megl. nicăl’ura. Lat. nĕc urmat de o combinație de tipul *alibi volet, cf. aiurea. După Pușcariu 1178 și Pascu, I, 33, din nec aliuba. Vezi definitia »

tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam ... așa și. 2. ori ... ori, fic ... fic, sau ... sau. Vezi definitia »