CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant) Vezi definitia »

PREDOMINÁNT, -Ă adj. care predomină; predominator. (< fr. prédominant) Vezi definitia »

MIMÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care mimează. II. s.m. (teatru) figurant. III. adj. (despre genotipuri) cu manifestări fenotipice similare; (despre fenotipuri) condiționat de genotipuri distincte. (< mima + -ant) Vezi definitia »

ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). – Fr. entraînant. Vezi definitia »

ind.prezent pers 3 sing – convertește nu convertesc care etse persoana 3 plu. Vezi definitia »