fundár s.n. (reg.) țesătură țărănească. Vezi definitia »

CONTRASEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care contrasemnează. (după fr. contresignataire) Vezi definitia »

ciorlogár, ciorlogári, s.m. (reg.) om de nimic, cioflingar, ciorciofleac, ciorogar. Vezi definitia »

BIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu doi conductori separați. ◊ (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele. (< fr. bifilaire, engl. biphilar) Vezi definitia »

PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire) Vezi definitia »