BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Fr. bicorne. Vezi definitia »

HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare. 2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. (< germ. Horn, fr. horn) Vezi definitia »

pwgcvebphyqfjkjocuvmnjcyswzprn Vezi definitia »

ETÉRN, -Ă adj. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor. (< lat. aeternus) Vezi definitia »

SAXHÓRN s. n. familie de instrumente muzicale de suflat, din alamă, în fanfare și orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.). (< germ. Saxhorn, fr. saxhorn) Vezi definitia »