Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea). Vezi definitia »
adoptatór (rar) s. m., pl. adoptatóri Vezi definitia »
INVOCATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr. invocateur]. Vezi definitia »
LUCRUȘÓR, lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor. Vezi definitia »
luptator care foloseste mai ales magia ;magia lui e foarte puternica;au abilitati uncice(sursa:jocul metin2) Vezi definitia »