Definita cuvantului biogen
BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu biogen
APIROGÉN, -Ă adj. care previne febra. (< fr. apyrogène) Vezi definitia »
OSTEOGÉN, -Ă adj. care formează la formarea oaselor. (< fr. ostéogène) Vezi definitia »
AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus]. Vezi definitia »
GREN s.n. (Met.) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă. [< fr. grain (de vent)]. Vezi definitia »
MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène. Vezi definitia »