ALÁMĂ s. f. 1. aliaj de cupru și zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după it. lama) Vezi definitia »

pleavă s. f. sg. monede, mărunțiș. Vezi definitia »

TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. – uță. Vezi definitia »

stấnjeniță, stấnjenițe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia iridaceelor; stânjenel, iris. 2. caprifoi. 3. (la pl.) plante erbacee cu o floare galbenă, mare; narcise galbene, caprine. Vezi definitia »

léică (léici), s. f. – Pîlnie. – Megl. leică. Sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją „a vărsa”, cf. leit. Vezi definitia »