TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance. Vezi definitia »

zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci Vezi definitia »

pápcă, pápce, s.f. (reg.) rață. Vezi definitia »

PERIOSTÍTĂ, periostite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea periostului. [Pr.: -ri-os-] – Din fr. périostite. Vezi definitia »

SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate. Vezi definitia »