TETÁNIC, -Ă, tetanici, -ce, adj. 1. Care se referă la tetanos, care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos. 2. Care se referă la tetanie. – Din fr. tétanique. Vezi definitia »

ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -e, adj. (Despre medicamente) Care calmează sau înlătură temporar durerea. – Fr. analgésique. Vezi definitia »

GHICELÍC, ghicelice, s. n. V. ghigilic. Vezi definitia »

postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic). Vezi definitia »

pișníc s.n. (reg.) cameră separată de corpul unei case, care servește ca locuință sau ca bucătărie. Vezi definitia »