PADÓC s.n. Teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se țin animalele pentru a le permite mișcarea la soare și la aer. ♦ Loc lângă boxa unui cal de curse; loc unde se țin caii înainte de a intra pe pista de alergări. [< engl., fr. paddock]. Vezi definitia »

motântoc, -oacă, motântoci, -oace adj. încet, bleg, lipsit de energie. Vezi definitia »

ALPENȘTÓC s. n. baston cu vârful metalic, ascuțit, folosit în alpinism. (< germ. Aplenstok, fr. alpenstock) Vezi definitia »

poțóc², poțoáce, s.n. (reg.) scândurică ce se pune sub piciorul mesei să nu se miște. Vezi definitia »

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul care conține floarea înainte de a se deschide și a se dezvolta deplin; floarea nedeschisă și nedezvoltată deplin. ◊ Fig. Un boboc de fată. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii = numai la stârșit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (prin restricție) recrut. – Ngr. bubúki. Vezi definitia »