borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat). Vezi definitia »

MEDIÁN, -Ă I. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părți egale. II. s.f. dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. (< fr. médian, lat. medianus) Vezi definitia »

STILOHIOIDIÁN, -Ă adj., s. m. (mușchi subțire) care se întinde între apofiza stiloidă a osului temporal și osul hioid. (< fr. stylo-hyoïdien) Vezi definitia »

ALDAN 1. Rîu în Iakuția (Federația Rusă); 2.273 km. Izv. din M-ții Stanovoi și se varsă în Lena la Batamaj. Afl. pr.: Amga, Maia. Navigabil pe 1.753 km. 2. Podiș în Siberia Orientală (C.S.I.) Între M-ții Stavoi și rîul cu același nume, alcătuit din roci cristaline cu intruziuni de granite și sienite. Alt. med.: 1.300-1.600 m. Zăcăminte carbonifere, de min. de fier, aur și mică. Expl. forestiere. Vezi definitia »

CAIMÁN¹, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman. Vezi definitia »