șuí (șuiésc, șuít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur). Vezi definitia »

mieruí, mieruiésc, vb. IV (reg.) a unge cu miere. Vezi definitia »

TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni. Vezi definitia »

a bate un cui expr. (glum.) a fuma o țigară. Vezi definitia »

îngâtuí, pers. 3 sg. îngâtuie, vb. IV (reg.) 1. (despre lupi) a rupe oilor gâtul cu gura; a gâtui. 2. (refl.) a vorbi încurcat și repede. Vezi definitia »