buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »

BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fâșii de elastic, pânză sau piele, care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mâneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles. Vezi definitia »

crectarea si adoptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfintilor Parinti; dirtosi = a indrepta Vezi definitia »

SMÂNCEÁ, smâncéle, s. f. (Trans., Var.) Simcea. (cf. simcea; sau din sl. smykŭ = funie; sau metateză din simcea) Vezi definitia »

geremeá (-éle), s. f. – Amendă. Tc. cereme (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 683). Sec. XVIII, înv. – Der. geremetisi, vb. (a amenda), înv. Vezi definitia »