CRIJÁC, crijaci, s. m. (Înv.) Cruciat. – Din ucr. kryzak. Vezi definitia »

iasác s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi. Vezi definitia »

OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaș (format dintr-o scândură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit. Vezi definitia »

smireác, smireácuri, s.n. (reg.) gard viu; tufă. Vezi definitia »

GAIÁC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco]. Vezi definitia »