SIGILIÓN, sigilioane, s. n. (Înv.) Act prevăzut cu sigiliu (1). [Pr.: -li-on] – Din ngr. sigíllion. Vezi definitia »

CRUTÓN s. n. mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, care se servește în supă. (< fr. croûton) Vezi definitia »

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone. Vezi definitia »

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. Vezi definitia »

ISOCRÓN, -Ă adj., s.f. v. izocron. Vezi definitia »