VÓLBURĂ, volburi, s. f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ Fig. Tulburare, învălmășeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele (Convolvulus arvensis). [Var.: hólbură, bólbură. s. f.] – Lat. volvula (< volvere). Vezi definitia »

GHILÓȘĂ s.f. v. ghioșă. Vezi definitia »

MAGNAMICÍNĂ s. f. antibiotic activ contra unor bacterii. (< fr. magnamycine) Vezi definitia »

SEÍȘĂ s.f. Variație a nivelului apei unui lac sau unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche]. Vezi definitia »

AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust și miros aromatic, care se folosește ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine]. Vezi definitia »